Tehnici la rapitor

Intotdeauna, pescarul va reveni in locatia unde a avut cel mai mare succes. Cu toate acestea, lucrurile se schimba! Este timpul sa verificam si alte locatii. Unii merg in strainatate, altii pur si simplu cerceteaza difete locuri.
Abordarea devine din ce in ce mai eficienta. Momelile artificiale devin tot mai sofisticate. Pescarii isi perfectioneaza tehnicile constant, cu toate acestea, se plang despre scaderea constantă a cantitatii de prada capturata. Oare pescarii raman in urma in cunoasterea pestilor, stilul de viata si migrarea pestilor. Probabil, este timpul ca pescarii sa-si ascuta instinctele.

Pana acum cativa ani, pestii rapitori erau din abundenta, iar pescarii nu depuneau mare efort pentru a-i prinde. Folosirea noilor momeli artificiale, aplicare noilor tehnici a fost o garantie pentru o captura usoara si sigura, in ciuda faptului ca locatia dumneavoastra este foarte cunoscuta si des vizitata pentru o partida de pescuit pe cinste.

Noi, oamenii, tindem sa ramanem la modalitatile obisnuite. Pe de alta parte, pestii rapitori evita prigonitorii lor si se ascund departe de grupurile de pescari. Pestele trebuie sa se adapteze la anotimpuri, temperature apei, puterea curentilor apei, miscarile pestilor mai mici, ce reprezinta principala lor hrana, dar si la pescuitul intensiv. Intotdeauna este riscant sa se renunte la vechile metode de a face anumite lucruri (anumite metode de pescuit) si pentru a incerca ceva nou, atat in viata cat si la pescuit, dar acest pas curajos aduce intotdeauna multe surprize mari si placute.

Toamna, stiuca de diferite dimensiuni poate imparti acelasi habitat. Chiar daca in apropiere sunt pesti de diferite dimensiuni, nu este neobisnuit sa aiba loc mai multe capturi de marimi mai mari in aceeasi locatie.

Coturile raurilor
Specificul tuturor raurilor sunt curentii inegali, care, uneori, sunt puternici, uneori salbatici si uneori slabi. Curentii de apa determina comportamentul pestilor. Cel mai bun exemplu sunt coturile raurilor. Malurile din partea exterioara sunt erodate, ceea ce inseamna ca acestea sunt cele mai adanci locuri. Contrar acesteia, coturile din partea inferioara sunt acolo unde se depun aluviuni aduse din amonte.

Exista trei zone diferite. Cotul din partea inferioara este superficial. Aluviunile incurajeaza cresterea a diferite tipuri de vegetatie acvatica. Chiar aici, intr-un loc indepartat de curentii salbatici, stiuca isi asteapta prada.
Pe partea opusa, acolo unde malul este surpat traieste bibanul, chiar si in cele mai mici adaposturi. Fiecare gaura este ocupata, chiar daca aceasta este o mica scobitura si chiar daca sunt radacini de copac, etc.
In ceea ce priveste salaul, acesta ocupa locurile cele mai adanci si cu cei mai puternici curenti.
Somnul trece din zona adanca si linistita in cotul de mica adancime, de cateva ori pe zi.
Plajele de nisip
In lacurile mai mici, cu nisip si in alte suprafete de apa mici, pestii rapitori, in functie de sezon, isi schimba des locatia. Temperaturile ridicate din timpul verii, ii forteaza la un regim de hranire specific. Dimpotriva, zilele mai scurte, soarele mai putin si noptile reci fac ca acest tip de apa sa fie interesant.
Racirea apei incepe de la suprafata. Chair in aceste locuri nu prea adanci, mai ales pe plaje, se depun icre pana la venirea iernii.
Stiuca ocupa prima locatie adanca in vecinatatea oricarui obstacol. Nu departe de tarm, acest peste pradeaza pe altii.
Salaul si bibanul petrec cea mai mare parte din timp in zonele adanci. Sunt mai putin interesati de creveti, decat de puieti.

Pe timpul iernii, somnul sta pe fundul apei., iar in celelalte aotimpuri vaneaza in apele mici.
 

Lacurile adanci
Cel mai usor mod de a pescui in lacuri adanci, este sa pescuiesti din barca. Acele locuri se cunosc dupa culoarea diferita a apei. Cele care ne intereseaza pe noi sunt intre 15 si 20 metri.

Partea de sus, aproape de luciul apei este acoperita de vegetatie, ceea ce permite stiuci sa astepte linistita bancurile de pesti. In ceea ce priveste stiuca, se misca ca un elevator, sus si jos, de mai multe ori pe zi, in functie de lumina. Trebuie cautata intre luciul apei si 10 m adancime.

Salaul are un comportament mai neobisnuit. Zona de relaxare este intre 15 si 20m adancime, aproape de fundul apei. Dar zona de vanare este intre doua ape, intre 10m si luciul apei. Atunci cand un banc de pesti mici se gaseste incercuit in mijlocul apei, nu au nici o posibilitate de a se ascunde. Este imposibil de a scapa intr-un spatial larg si fara vegetatie, doar atat stie salaul… si profita de asta.